Carstosoma

12 CARSTOSOMA - concept sau forma ? CARSTOSOMA
CONCEPT SAU FORMA ?

Cristian GORAN (ISER)
Exista multe conditionari si nuante în stabilirea leaga, printr-o organizare unitara, formele carstice semnificatiei notiunii generale de carst. Carstul este disimulate pe suprafata topografica cu cele subterane. În considerat, în functie de criteriul la care este raportat, plus, el asigura legatura dinamica a carstului cu mediile forma, proces, fenomen, structura, sistem sau mediu. naturale vecine, prin intermediul deschiderilor carstice Enumerarea poate continua daca ne referim la felul diferit (intrari de pestera, ponoare, izvoare, fisuri etc.). Rezulta, cum îl definesc geologii, geografii sau biologii (mediu de fapt bine cunoscut, ca în orice masiv carstic coexista atât sedimentare sau alterare, tip de hidrostructura sau de o organizarea precarstica a rocii, cât si organizarea acvifer, tip de relief, mediu de viata). Toate aceste ulterioara a carstului, care difera de prima, dar se semnificatii sunt corecte si expresive, diferenta dintre ele bazeaza pe ea. Cum terminologia nu evidentiaza fiind categoria de complexitate sub care este analizat si suficient aceste diferente, credem ca este utila adoptarea unui concept care sa teoretizeze si sa analizeze carstul Specificul carstului consta în configuratia si ca un spatiu unitar. Acest concept este cel de soma sau dezvoltarea sa particulara, în raport cu alte medii corp unitar (cf. gr. soma) si utilizat în geologie, în cazul naturale. El este rezultatul penetrarii si organizarii elementelor si structurilor mediilor geografice (aer, apa, Propunerea noastra este diferentierea configuratiilor relief, viata), în spatiul si structurile mediului geologic, existente într-un mediu carstic individualizat spatial, în prin procese de carstificare. Individualizarea carstului si functie de continutul si semnificatia lor, prin intermediul a determinarea sa este o problema de determinare a trei termeni care definesc corpuri unitare: masiv carstic,
interfetei, dintre mediul geologic si cel geografic, afectata carstosoma si speleosoma. Alegerea termenilor se
de carstificare. Daca, la suprafata terenului, aceasta bazeaza pe faptul ca orice corp de roca al unui masiv interfata este perceptibila, în profunzimea rocii, ea este carstic poate fi considerat o soma, iar modelarea sa prin mai dificil de imaginat si modelat, stiut fiind ca reteaua carstificare este în primul rând endogena si se aseamana subterana penetrabila (pesterile si avenele) reprezinta cu procesele metasomatice. În carst, legea volumelor egale impusa de petrografie pentru metasom nu se Structura geologica generatoare de carst este respecta, dar diferenta dintre volume este, tocmai, spatiul considerata un spatiu carstificabil, iar peisajul si formele carstice, spatiu carstificat. Terminologia nu face o Masivul carstic (carstificat)
distinctie clara între cele doua aspecte, unitatile carstice determinantul morfolitologic al carstului prin caracterul fiind evidentiate prin termenul de masiv carstic, atribuit sau de spatiu carstificabil. El reprezinta paleoconfiguratia dupa semnificatia sa geologica – unitatea masivului este în care se va produce carstogeneza. Masivul are o data de unitatea proprietatilor rocii care au permis sau organizare externa reflectata de morfostructura, permit carstificarea (permeabilitatea si solubilitatea). morfohidrografia, conditiile ecoclimatice sau de forma sa Masiv carstic este denumit atât un carst plin de pesteri si de zacamânt (pentru masivele îngropate) si o organizare avene, cât si unul în care speram sa gasim pesteri si interna care cuprinde modelele structurale ale rocii si avene, indiferent daca are sau nu la suprafata forme acviferelor sale. Pentru configuratiile carstice masivul carstice (lapiezuri, doline, ponoare etc.). este o forma generala si un model carstogenetic care-i Când se vorbeste despre carst, nu se stie exact daca stabileste raporturile de forma, potentialul de carstificare, continutul lui se refera numai la formele generate de continuturile si directiile generale de dezvoltare. procesele de carstificare sau la întregul masiv, în care Carstosoma este neoconfiguratia rezultata printr-o
apar astfel de procese. În primul caz, carstul este modelare carstica a masivului. Ea reprez inta o forma de considerat o multime de elemente specifice, mai mult sau ansamblu reprezentata printr-o soma (volum) care mai putin legate între ele iar, în al doilea, o unitate înglobeaza atât elementele si modele carstogenetice spatiala echivalenta cu carstificabilul. Dificultatea mostenite de la masivul carstic, cât si elementele si încadrarii se accentueaza, în cazul unor forme modelele rezultate prin dezvoltarea si integrarea carstului precarstice, care încep sa se carstifice (suprafete de în mediul natural. Modelele carstosomei sunt spatio- eroziune, vai, abrupturi etc.) sau unor elemente functionale si spatio-temporale, în cadrul lor fiind necarstic e a caror evolutie este conditionata evident de ierarhizate elementele si formele carstice. Organizarea carst (depozite, vegetatie, fauna etc.). externa a carstosomei este reflectata de configuratia Structura carstului este o structura unificata si ea exocarstului si/sau criptocarstului, iar organizarea interna functioneaza prin interconexiunea spatiilor de la suprafata sau subterane, excavate în roca, indiferent Speleosoma este configuratia subterana unitara,
daca ele sunt umplute cu aer, apa sau depozite. libera sau umpluta, dezvoltata în urma carstificarii unui Endocarstul permite patrunderea proceselor de masiv carstic. Ea reuneste totalitatea elementelor si carstificare în profunzimea volumelor de roca si, totodata, formelor carstice aflate în interiorul carstosomei si este EcoCarst nr. 1/2000
CARSTOSOMA - concept sau forma? 15 rezultatul proceselor speleogenetice si speleodinamice insulare, litorale etc.). Daca între elementele componente produse în carst. Prin intermediul speleosomei, mediul ale complexelor structurale din masivul carstificabil au loc carstic integreaza o mare parte din fluxurile de substanta interactiuni de natura carstica (ecavarea prin dizolvare si energie si informatie venite din mediul înconjurator procesele asociate acesteia), se instaleaza sisteme (drenajul apelor, depozite alohtone, fauna etc.) si, modelatoare carstice, iar masivul se carstifica, totodata, controleaza dezvoltarea de ansamblu a transformându-se într-o carstosoma. Când interactiunile carstosomei si dezvoltarea specifica a sistemelor si elementare si sistemele modelatoare organizate pe seama lor sunt de alta natura, masivul potential Pe scara evolutiei, carstul poate fi considerat o carstificabil va evolua, prin alte sisteme modelatoare neoconfiguratie dezvoltata, în urma proceselor de (tectonomecanice, sedimentare, fluviatile, glaciare etc.), carstificare, dintr-o paleoconfiguratie necarstica (masivul carstic). Carstosoma este neoconfiguratia determinata de Factorii carstodinamici
procesele de carstificare si de specificul sau carstic, iar Dezvoltarea carstului într-un masiv carstificabil este masivul carstificabil este paleoconfiguratia care sta la impusa de organizarea interna si externa a acestuia (fig. originea sa. Prin caracteristica de corp unitar si 2). Forma generala a masivului (îngropata si la zi) individualizat (soma), mediul carstic înglobeaza, în delimiteaza un spatiul destinat genezei carstului. In forma propriul volum, continutul si geometria masivului generala, roca carstificabila are o geometrie proprie care carstificabil, generator, pe care le transforma în selecteaza agentii modelatori si conditioneaza dinamica continuturi si geometrii specifice (carstificate). Aceasta lor (apa, aerul, gravitatia) dar, mai ales, profunzimea transformare este progresiva si se produce pe masura sistemului carstic; roca are si un continut specific, care dezvoltarii si amplificarii structurilor carstice. Rezulta ca, accelereaza sau încetineste modelarea. Prin organizarea în configuratia mediilor carstice se vor regasi, atât sa geometrica, acviferul carstic determina directiile, configuratile masivului carstificabil (factorilor si proceselor viteza si debitul principalului agent modelator care au determinat carstificarea), cât si configuratiile (concentrarea drenajului subteran al apelor). Relieful efectelor carstificarii (fig. 2). În analiza organizarii spatio- masivului reprezinta o forma de ansamblu, a carei functionale a mediilor carstice, configuratiile generatoare organizare morfologica determina potentialul carstificarii de carst sunt sistematizate prin intermediul modelelor (diferenta de nivel), punctele de infiltratie (neregularitati carstogenetice, iar cele carstice propriu-zise, prin sau formele negative) si care evolueaza odata cu dezvoltarea carstului. În figura 1 este prezentata o MODELELE CARSTOGENETICE
clasificare a masivelor carstice, în functie de forma, Dezvoltarea carstului se produce pe seama dimensiuni si pozitia fata de suprafata generala a configuratiei factorilor si proceselor care participa la reliefului. Dintre tipurile prezentate, în carsturile din geneza si evolutia sa. Acestea sunt continute în organizarea masivului carstificabil, care determina suspendate, în muntii Padurea Craiului, Bihor, Vascau; geneza carstului si în organizarea contextului local sau platouri traversate de reteaua hidrografica, în Muntii regional al masivului, care determina procesele dinamice Banatului; platouri semiîngropate, în Podisul Somesan, CLASIFICAREA MASIVELOR CARSTIFICABILE
Masive calcaroase
Platouri carstice
Bare calcaroase
Masive izolate
dupa aspect
dupa aspect
dupa aspect
dupa aspect
poligonale
ramificate
traversate
rotunjite
dupa pozitie
dupa pozitie
platouri
dupa pozitie
fragmentate
inaltate
suspendate
nivelate
in trepte
semiingropate
Fig. 1. Tipurile
coborate
ingropate
dupa pozitie
de versant
suspendate
semiingropate
ingropate
si evolutia carstica a masivului carstificabil. Dobrogea de Sud si estul Dobrogei de Nord; platouri Prin continutul sau, masivul carstificabil reprezinta o carstice îngropate în Câmpia Româna si Câmpia de individualizare si o reflectare la nivel local a structurii Vest; bare calcaroase unitare, în muntii Haghimas, geosferice generale. El înglobeaza într-o configuratie Mehedinti (platouri), Piatra Craiului, Buila-Vânturarita si complexele litostratigrafice, tectono- Scarita-Belioara (creste); bare fragmentate, în Muntii Trascaului, zona Cernadia-Cerna Oltetului si Podisul (elementele climatice, hidrografice, floristice, faunistice si Casimcei; bare nivelate, în Podisul Mehedinti; masive pedologice), reunite într-o morfostructura, al caror aspect izolate, în majoritatea unitatilor montane si în Dobrogea si caracteristici depind de particularitatile unitatilor geologice si regiunilor geografice în care masivul este Procesele carstogenetice
situat (montane, depresionare, de platou, de câmpie, EcoCarst nr. 1/2000
CARSTOSOMA - concept sau forma? 15 Procesele dinamice si modelatoare din carst (procese geodinamice de natura geochimica, geotermica sau carstogenetice) se produc în configuratia rezultata din spatiile de intersectie dintre factorii morfodinamici (roca, MODELELE CARSTICE
apa, aerul, gravitatia), dar mai ales în punctele lor de Carstosoma mosteneste de la masivul carstic interactiune fizico-chimica. Fiecare proces are o individualizarea spatiala a formei generale si organizarea geometrie si cinematica proprie, iar producerea unuia precarstica a structurilor acestuia. Dezvoltarea carstului determina, în mod complementar, aparitia altor procese se produce în matricea reprezentata de catre configuratia carstogenetice. Se cuvine sa fie date câteva exemple: genetico-evolutiva a masivului carstificabil si consta în procesele de coroziune sunt complementare cu cele de modificarea organizarii spatio-functionale si a continutului precipitare chimica, eroziunea hidrica cu sedimentarea sau. Schimbarile de organizare produse de carstificare aluviunilor, iar incaziunea cu acumularea de blocuri. au un caracter unitar, dar difera ca aspect între exocarst Într-o fisura largita, prin coroziune si transformata într-o conducta carstica, apar procese de eroziune, iar prin Configuratia exocarstului
largirea conductelor sau intersectiilor dintre conducte se Exocarstul se dezvolta pe seama formei de ansamblu formeaza galerii ori sali, în care boltile devin instabile si a masivului carstificabil, respectiv prin asocierea formelor se produc procese de incaziune. Este de remarcat faptul carstice la organizarea morfostructurala si morfo- ca procesele speleogenetice sunt selectate de hidrografica, precarstica. Formele carstice asociate pot configuratia spatio-functionala a masivului carstic, iar reprezenta excavatii si sunt considerate carstogene1 sau dezvoltarea carstului, prin intermediul acestora, nu mai acumulari si sunt considerate carstoteme2. Nu toate respecta directiile initiale, fiind rezultatul unor medieri formele exocarstice au o geneza exclusiv carstica, între configuratia factorilor carstogenetici si a proceselor deoarece la formarea lor pot sa contribuie si alte sisteme modelatoare. Din aceste motive directia si pozitia unor modelatoare. De exemplu: vaile pot avea o geneza galerii subterane va fi diferita de geometria rocilor în care fluviocarstica sau glaciocarstica; lapiezurile sau dolinele CONFIGURATIA SPATIULUI CARSTIC
Clasificarea modelelor
Modelele carstogenetice
Modelele carstice
(generatoare de carst)
(generate carstic)
Configuratia
Configuratia exocarstului
Configuratia endocarstului
masivului carstificabil
(geometria carstosomei)
(geometria speleosomei)
Config. factorilor
Gm. suprafetelor
Md. sectiunilor transversale
morfodinamici
exocarstice
Md. golurilor subterane
Gm. masivului
Md. suprafetelor
Smd. axului longitudinal
individualizate
Smd. formei excavate
Gm. rocii
Gm. acviferului
Smd. excavatiilor
Gm. reliefului
Smd. martorilor
Cinem. proceselor
Smd. umpluturii
morfodinamice
Md. directiilor
Fig. 2.
de fragmentare
Smd. umpluturii
Procese denudative
Procese acumulative
Smd. profilului long.
Smd. sectiunii transv.
Configuratia
Md. ariilor
contextului local
depresionare
Md. retelelor carstice
(config. – configuratia, gm. – Smd. excavatiilor
Smd. organizarii directiilor
Config. atmodinamice
Smd. martorilor
Smd. organizarii pozitiilor
Config. hidrodinamice
Smd. umpluturii
Smd. formei generale
Config. morfodinamice
Geom. suprafetelor
Smd. formei de ansamblu
Config. geodinamice
criptocarstice
Contextul local sau regional
pot fi formate în conditii nivocarstice, pedocarstice sau Alaturi de configuratia masivului carstic în biocarstice, dar au si o geneza exclusiv carstica determinarea genezei si evolutiei carstului participa si (pluviocarstica). Asocierea configuratiilor carstice la configuratia contextului local sau regional al acestuia, modelele masivului carstificabil accentueaza unele respectiv continutul si functionarea spatiilor aspecte ale formei sale de ansamblu (adâncirea vailor, înconjuratoare carstului. In cadrul contextului local, marirea abrupturilor etc.) ori le modifica pe altele configuratiile atmodinamice pot fi de natura chimica, (unitatea platourilor si talvegurilor, dimensiunile si regimul barica, termica, higrica sau pluviometrica; configuratiile hidrodinamice de natura hidrochimica, hidromecanica si configuratiile morfodinamice de natura 1Cf. gr. genes = producator, care genereaza. morfoclimatica si morfohidrografica; iar EcoCarst nr. 1/2000
CARSTOSOMA - concept sau forma? 15 Configuratia exocarstului se poate exprima prin pe directia unui plan orizontal sau vertical (etaje intermediul a trei modele (fig. 2). Modelul suprafetelor coplanare) sau de cele dezvoltate în întreg spatiul individualizate sistematizeaza configuratia platourilor – compartimentele suspendate ale formei de ansamblu a – pozitiile relative în spatiu diferentiaza retelele masivului carstic, în care se dezvolta forme de excavare cvasiorizontale de cele înclinate si cvasiverticale; (lapiezuri, doline, uvale, vai seci, vai de doline etc.) sau – pozitiile si directiile în carstosoma stabilesc raportul asociatii depozitionale (sol, scoarte de alterare, roci dintre forma retelei si morfohidrografia regiunii în care se dezagregate) si ramân functionali martorii excavarii afla carstosoma; retelele carstice echihidrografice se (suprafete orizontale, culmi secundare, cokpituri, carene dezvolta la nivelul vailor de suprafata (interhidrografic etc.); formele de excavare sunt forme negative închise, sau cohidrografic), cele suprahidrografice sunt situate libere sau semilibere, iar martorii, forme pozitive izolate, între doua vai si suspendate fata de acestea (interhidrografice), iar cele subhidrografice sunt situate fragmentare apartine marilor defilee sau canioane sub nivelul vailor, în cadrul aceluiasi bazin care traverseaza masivele carstice. Submodelele sale (intrahidrografice), între doua bazine vecine analizeaza morfohidrografia profilului longitudinal si (interhidrografice) sau fara sa tina seama reteaua sectiunilor transversale, alaturi de natura ori dispunerea hidrografica de suprafata (suprahidrografice). Forma de ansamblu a retelei carstice exprima depresionare se refera la depresiunile de captare configur atia sa propriu-zisa. Analiza acesteia se face prin carstica situate în flancul amonte al carstosomelor, la forma si complexitatea în planul orizontal al hartii si prin forma si complexitatea în planul vertical al profilului descarcare carstica aflate în zona resurgentelor din longitudinal desfasurat. Diversificarea formei de flancul aval al carstului. In cadrul depresiunilor sunt ansamblu rezulta din abaterea configuratiei subterane de excavate compartimente depresionare de rang inferior la forma generala a retelei. De exemplu, o retea cu o sau alte forme negative (doline, cenote, ponoare, sorburi) forma generala dezvoltata pe o directie dominanta, poate si ramân izolati sau grupati martorii excavatiilor (humuri, avea forma de ansamblu realizata prin galerii relativ mogote, pinakles ); o caracteristica a ariilor depresionare drepte, prin galerii cotite sau meandrate; profilul galeriilor sunt asociatiile depozitionale formate în urma poate fi relativ continuu, în trepte sau rezultat dintr-o succesiune de galerii puturi si hornuri. Treptele subterane Configuratia endocarstului (speleosomei)
se pot limita la talvegul galeriilor sau rezulta din modul de Configuratia speleosomei este sistematizata, pe îmbinare a unor nivele de galerii sau a unor etaje de grade de complexitate, prin alte trei modele (fig. 2). galerii. Daca nivelele de galerii sunt evazate spre amonte Modelul sectiunilor transversale analizeaza, în (zona imergentelor), treptele sunt rezultatul unor captari plan, raportul dintre forma excavata (speleogene) si subterane succesive, se opun drenajului general si se umplutura speleala (speleoteme). Modelul golurilor numesc antitetice; daca nivelele de galerii sunt evazate subterane se refera la geometria axului longitudinal al catre aval (emergentelor), formeaza trepte paratetice si cavitatilor (forma, pozitie si directie), la formele si rezulta din adâncirea nivelului de baza regional; iar daca microformele existente în configuratia suprafetei lor treptele sunt situate în portiunea mediana a retelei sunt înfasuratoare si la continutul, dispunerea si cinematica sistematizeaza configuratia acestora în functie de Dupa aceasta scurta trecere în revista a configuratiei organizarea directiilor (ierarhizarea retelei), organizarea mediului carstic, este de subliniat faptul ca dispunerea pozitiilor (nivelele si etajele), organizarea formei generale formelor exo- si endocarstice, în cadrul acestuia, nu este întâmplatoare, ea fiind conditionata de configuratia Forma generala a retelei carstice exprima raportul masivului carstic peste care se dezvolta progresiv dintre configuratia acesteia si configuratia carstosomei configuratia carstosomei si a speleosomelor incluse de care o contine; ea reda urmatoarele aspecte ale carstosoma. Aceasta modalitate de conceptualizare a carstului, oricât de teoretica ar parea respecta – aspectul general al retelei, în functie de care se complexitatea si organizarea sa, raspunzând foarte bine diferentiaza retele care traverseaza carstosoma pe o la necesitati practice, printre care si orientarea singura directie si pozitie (galerie unica), de cele formate BIBLIOGRAFIE
BLEAHU M., 1974, Morfologia carstica, Ed. Stiint., Bucuresti. M ANGIN A., 1983, L’approche systemique du karst, Reunion BLEAHU M., 1982, Relieful carstic, Ed. Albatros, Bucuresti. monografica el karst – Larra 82, Isaba. FORD D.C., WILLIAMS P.W., 1992, Karst Geomorphology and NICOD J., 1972, Pays et paysages du calcaire. Presses Univ. GORAN C., 1983, Les types de relief karstique de Roumanie, POVARA I., GORAN C., GUTT W., 1990, Speologia – ghid practic, GORAN C., 1988, Considération théorique sur la modelage RENAULT Ph., 1958, Eléments de spéléomorphologie karstique, GORAN C., 1993, Introduction à la karstotaxonomie, Trav. Inst. SWEETING M. M., 1972, Karst landform, Ed. Mac Millan, GORAN C., 2000, Configuratia mediilor carstice, Terra, nr. 1, pp. WHITE W. B., 1988, Geomorphology and Hydrology of Karst MAIRE R., 1980, Eléments de karstologie physique. Spelunca, EcoCarst nr. 1/2000

Source: http://srsc.speologie.ro/Ecocarst1/carstosoma.pdf